...
o privire ghidușă și „stai un pic că ți-am [mai] adus ceva! ceva care să te ajute până ne revedem...”, apoi punga cu familia de șoareci de bibliotecă în care se adăpostea cartea cu Helix pomatia pe copertă. cum aș fi putut să nu zâmbesc văzându-i titlul? o să încerc să urmez sfatul unuia dintre dialoghiști și s-o citesc încet, ca să-mi fie cu deplin folos. e îndemn la simplitate, la autenticitate, la răbdare. [ că a tot fost vorba despre ele în ultima vreme în tot ce am simțit...]
„ Din cât ești mai la zi și mai departe de tradiție, dintr-atât se amplifică dezrădăcinarea, dezorientarea, deznădejdea. Din cât te vrei mai socializat și te consideri incapabil ( sau oripilat ) de singurătate, dintr-atât ești mai pustiit, mai singur, copleșit de senzația de inutilitate: a ta, a celorlalți, a lumii. Pe măsură ce te îngreunezi cu tot mai multe accesorii vestimentare, gadgeturi, fleacuri și capricii „ de fițe”, te îndepărtezi de simplitate, autenticitate și puritate. Devii tot mai artificial, mai înstrăinat de sine, mai dezarticulat. Și ești tot mai departe de bucuriile firești, de naturalețe, de împăcarea interioară.” (Dan C. Mihăilescu)
„ Cât mai mult natural, cât mai puțină artificialitate. Încetinirea traficului, cât mai multe zone pietonale, bicicleta, mai multe parcuri decât parcări. Mici afaceri de familie, respectul față de taifas, meditație, însingurări montane, căsuța de la țară, ritualizarea meselor prin oaze de ceremonial (în epoca instant-ului, cine-și mai face timp măcar pentru cafeaua la ibric?). Savoir vivre și la joie de vivre, haine comode, perfect adecvate trupului și contextului social, un dozaj cât mai atent și mai eficient de actual și retro, urban și rural, de conservatism și excentricitate, cultură și natură, deopotrivă în modă, gastronomie, loisir, mobilier, plăceri de colecționar, destinații turistice ș.a.m.d. Iar printre toate acestea, peste toate și dedesuptul tuturor: răbdarea, încetinirea. Înseninarea, nu încruntarea. [...] Atenție: nu-i vorba nicicum de leneveală, lehamite, ne-trebnicie, ziua și taclaua. Nu de vreun îndemn la amânare indefinită e vorba aici și nici pomeneală de remedii gen „plasture”, cum le-a botezat Carl Honoré (adică improvizația, falsa vindecare, lucrul de mântuială etc.), ci, repet: de găsirea timpului adecvat, a justei măsuri.” (Dan C. Mihăilescu)
„Secretul îl constituie echilibrul: în loc să facem totul repede, să facem totul în ritmul corect. Uneori repede. alteori lent. Uneori să găsim calea de mijloc între cele două.” „Traiul Lent nu înseamnă să trăiești ca un melc. Înseamnă să faci totul cu viteza potrivită - repede, încet sau în oricare alt ritm care duce la cele mai bune rezultate.” (Carl Honoré apud Dan C. Mihăilescu)