...
...
[muzichie de fundal - pentrucă ** ]
tu vrei să „scapi” de mine dându-mi imbolduri de a face mai mult. dacă n-ai fi fost acolo, propt de nădejde, cel mai probabil aș mai fi hibernat ani buni de acum înainte...
au trecut durerile și emoțiile astei săptămâni. acum pot scrie detașată despre ceea ce a însemnat excursia interviaviatoare și ceea ce am învățat din această călătorie. cred că cel mai important lucru pe care l-am înțeles e acela că trebuie să încep să mă raportez altfel la visuri și la modul în care mă îndrept înspre ele. să nu mai aștept să-mi pice din Cer exact locșorul de rost pe care mi-l doresc, fără să mă fi zbătut să-l găsesc și să-l obțin...
dacă-ți spun că, imediat ce am ajuns, am dezmeticit mănunchiul de ochiul-boului ce visase cinci ore la geam, apoi am luat metroul șapte pe linia albă, în direcția Camil Ressu, n-ai înțelege nimic - pentru simplul fapt că nu există aceste coordonate. au fost doar un alt mod de a mă face să zâmbesc al steluței suferind de „fericire incurabilă”.
sunt bucuroasă că am fost. chiar foarte-foarte. îmi era dor să stau în fața unor oameni care să mă întrebe despre cărți și despre ce înseamnă universul lor pentru mine. oameni care, fără să știe, mi-au dat răspunsuri pe care le căutam de multă vreme... apoi, am văzut și că „jungla” nu e pentru noi, chit că luni întregi am visat la cum va fi când vom merge acolo. e prea paradoxal orașul ăla! depinde ce cauți, de găsit găsești tot ce vrei. mergi pe stradă și te vezi din pas în pas în altă lume [din Rai în iad, și viceversa. ]. până să ajungi la metrou, te întâmpină mirosurile și căldura înăbușitoare, apoi șuierul [ uneori insuportabil ] și mii de oameni grăbiți. [înăuntru - un adevărat studiu de caz!] din toți cei cu care m-am intersectat, îmi mai amintesc doar de bătrânica pășind mic ce lingea ambalajul de Milka și domnul chel care s-a dat mai mult de cinci minute pe leagănul atipic din parc.
am bătut mii de pași de librării și apoi zeci de mii pe străzi necunoscute. am confundat bulevardele, dar în cele din urmă totul a fost cu un rost. sunt nenumărate locuri și lucruri frumoase, doar să ai ochi să le vezi [la fel e și cu oamenii]. iată că am ajuns în București mai repede decât mă așteptam, iar lecția cea mai cu folos a fost aceea că „Nimic nu e în zadar!”
pies: mă bucur(că)ești! :)