...
Pe drum ne-am întâlnit cu bătrânica vânzătoare de nuci pe care nu o voi uita cât voi trăi. Privirea ei mi-a rămas întipărită în suflet. Chipul ei senin și blând atunci când ți-a spus „Vaaai, domnișorule...” și ți-a mulțumit pentru pumnul de nuci prin care i-ai plătit pâinea zilei... Oare cum de eu n-am auzit atunci continuarea ei, despre care mi-ai mărturisit abia la începutul acestui an, într-o seară ploioasă, lângă un colț de ceainărie timișoreană?