...
Azi dimineață a stat o jumătate de oră până și-a ales rochia. Altă jumătate până s-a hotărât care pantofi se asortează mai bine. Încă cinci minute până a căutat un ac de siguranță, plus alte câteva până și-a făcut spicul. Toate ca la amiază s-o găsesc, printre vrafu-i de hârtii, schimbată. „M-am schimbat, că ...” [am uitat continuarea; știu că ceea ce am înțeles eu în timp ce-mi pregăteam masa a fost: „m-am schimbat; eram nervoasă...” ] O fustă de rezervă aștepta pe pat. Una pe care n-am mai văzut-o până acum [una în plus printre duzinele pe care le are]. Când s-a apucat să se îmbrace, a scos însă alta. Apoi s-a uitat în oglindă și i s-a părut că nu se potrivește ceva. A încercat-o și pe cealaltă [asta în condițiile în care trebuia să fi plecat deja]. Eu trebuia să-mi dau cu părerea. Uneori nici nu știu de ce mă mai întreabă; oricum nu prea ține cont de părerea mea... În cele din urmă, după schimbări care-au durat seculare minute, s-a văzut plecată la curs. Nici nu mai știu despre ce voiam să scriu înainte...