...
[Dacă ar fi fost să denumesc postarea asta după obicei, s-ar fi chemat cinșpe, căci acolo am ajuns cu contorul vizitelor la oază. Dat fiind însă că am început a scrie fărâme din trepte, continui în aceeași manieră...]
Azi am întâmpinat primăvara cu mărțisor ochiul-boului prins de costumul popular, Acasă. E mereu benefic să te întorci într-un asemenea loc. Îți amintești că, mai nainte de toate, a fi om înseamnă a simți dincolo de trup... Te descoperi bolnav acolo unde credeai că n-ai nimic. La mine, conștientizarea s-a întâmplat pe două planuri. Schimbarea mi-o doresc de mult, și știu că trebuie să pășesc înspre ea dacă vreau să am pace cu inima. E bine că măcar nu mă mai lupt singură cu dorința de a-mi trezi voința, căci doar „Credința face totul posibil, dragostea face totul ușor.” No, e complicat și greu de răzbit înspre lumină, dar ni s-a amintit că în tot acest întuneric avem la dispoziție cea mai cea „dinamită”... Dragă Doamne Doamne, îți mulțumim pentru grijă!