joi, 19 martie 2015

căci primăvara-i sora iernii...

...

nu ți-am povestit niciodată că la noi în chiubicăle, în afară de uși autoblocabile, există niște ferestre uriașe. ferestre-perete prin care se vede parte din oraș și, dacă mă străduiesc un pic, de la depărtare, când e senin zăresc și munții de acasă. sunt ferestre cum visez să aibă și căsuța noastră; ferestre care te inundă cu lumină... când un glas a strigat: „priviți! ninge cu soare!”, toate perechile de ochi s-au îndreptat fascinate înspre afară, să vadă minunea. unii dând indicații cu căștile la urechi, alții fără. toată lumea se mira de pozna astei primăveri! a nins lin, a nins nebun, a nins cu soare și cu nori. Prier va aduce o schimbare și asta mă liniștește foarte. [ e-o liniște avântătoare ] . pășind înspre căsuța portocalie simțeam  că mi-au fost sădiți fulgi în loc de ochișori...