...
azi mi-am simțit sufletul trepidând. viu. plăpând, dar bătând. când a trebuit să plec din Casă, m-a învăluit o durere fără de cuvinte. apoi m-am gândit cum ar fi ca la final, când bați la ușa lui Doamne Doamne, El să-ți răspundă: „pentru tine nu-i deschis, nu meriți. nu ai fost cum se cădea...” adică să rămâi afară, pe dinafară. și nu o zi, ci pentru totdeauna. o veșnicie..