„studiu de suflet”

...

înainte de-a te-ntâlni

făceam adesea studii de caz 

despre cum de-un oareșicine

te-ai putea îndrăgosti.

acum

un astfel de joc

 îmi pare lipsit de haz.

li-l las altora.

eu am schimbat calea 

pe-un alt macaz...

am început 

studiu de suflet, 

căci îmi transformi viața-n

nădejde și cântec.

treapta [ treizeci și cinci ]

...

„Prietenia este și un  dar de la Dumnezeu. Prietenia este fericitoare de suflet... Să simțim darul lui Dumnezeu umbrindu-ne pe toți întru iubire, să fim odihnitori de oameni (nu numai de prieteni ), să fim gata să-i odihnim pe oameni cât mai mult. Să ne ajute Dumnezeu să dorim să avem prieteni, să ne oferim prietenia cu toată bucuria, să avem bucurie din prietenie, să avem prietenie cu bucurie!”

(Pr. Teofil Părăian)

pies:  mulțumesc, *!

de ce port mereu un stilou cu mine

...

e 3.35 am. mai sacrific două minute de somn pentru a-ți împărtăși din firimiturica mea de bucurie [ nu de alta, dar scriindu-ți, și știindu-te zâmbind dimineață, mă odinesc ca și cum aș fi dormit ore întregi...] înainte să plec din clădirea cu uși autoblocabile, aproape mă întristase vocea obosită a tantiei care mi-a trimis mașină galbenă să mă lase în fața porții căsuței portocalii. apoi, la coborâre, am înmânat tânărului șofer biletul să-l semneze. reacția lui încă mă face să surâd și să cred că e bine să fii cum ești și cum simți, chiar dacă o lume întreagă nu e ca tine. a luat penița, apoi a exclamat cu oareșce melancolie : „de când n-am mai ținut un stilou în mână!” aș fi vrut să-i mulțumesc pentru că mi-a amintit de ce m-am încăpățânat dintotdeauna să nu renunț la condei și la tot ce-mi dă ghes inimii... 

treapa [ treizeci și patru ]

...

„Știți unde e Dumnezeu? Dumnezeu e în Cer ... și Cerul e în noi!” 

(Pr. Ilie Moldovan)

scrisorile ... îți îmbogățesc viața.

...

Ieri am pășit pragul casei de pe strada Lalelor. Pardon, Lalelelor. [ Asta după ce timp de patru ani i-am trimis doar scrisori... ] Așadar, ca să rămânem în ton, gazdei noastre dragi, adică „cea-mai-bună-prietenă-a-mea-din-scrisori”,  i-am dus un mănunchi de... lalele. Și am asaltat-o, bineînțeles, cu o ursulească îmbrățișare de luni de dor. Deși gripată, ea ne-a primit cu brațele deschise și cu delicioasa prăjitură cu bulion și nuci [ pentru frământat, meritele se cuvin, de fapt, doamnei Angela]. Apoi, după ce ne-a împărtășit câte ceva despre viața în orașul turnului strâmb, după ce am inspectat camera cu perete-colaj, după ce ne-am înfruptat cu dulcele copt,  ne-am urcat în Tina și-am purces spre groapa cu „diamante” de la Turda, spre a ne bucura de surpriza bine tăinuită. Am reînvățat de la Iona să apreciem viața și tot ceea ce ne oferă, iar atunci când ne va fi greu, ne vom aminti că există mereu o cale de ieșire, că „răzbim noi cumva la lumină”... Mulțumim, Ana!

...

pentru Dar

tu mă înveți ce înseamnă răbdarea. tu mă înveți nădejdea. mânecarea. voința. seninătatea. blândețea. echilibrul. permanența. sprijinul. ascultarea și auscultarea. tu mă înveți să mă raportez altfel la viață. tu mă completezi. mă întregești. mă corectezi. mă iei de mână și mă îmbrățișezi. mă încurajezi să visez. să nu renunț la ceea ce îmi place... lumina din ochii tăi a adus un nou sens inimii mele. a făcut-o să-și restabilească bătăile. să-și redefinească scopul. să-și amintească neîncetat că e vie... ce bine că ești! mulțumesc că mă bucurești!

treapta [ treizeci și trei ]

...

„Să te depășești prin credință și cultură, și să te dăruiești prin iubire.” 

(Părintele Teofil Părăian)

treapta [ trezeci și doi ]

...

„De ce-și pierd oamenii viața cu lucruri care nu le folosesc după moarte?” (Iona, Marin Sorescu)

pies: ne vedem mâine. toată ființa-mi grăiește numai a dor...

treapta [ treizeci și unu ]

...

„Redescoperă sentimentele sincere ce ți se adăpostesc în suflet, fii mai bun cu cei ce au nevoie de dragostea și sprijinul tău! Fericirea stă în a dărui și fiecare dintre noi știe ce înseamnă un dar din inimă! Să dăruim, deci, mai des!”

(*mesaj de pe punga de pufuleți optimiști pe care i-am mâncat astăzi)

treapta [treizeci]

...

„Asta face iubirea: împlinește, completează, adaugă. Dacă ai pe cineva apropiat, îl iubești cu scăderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu răutăți cu tot. Dacă nu-l iubești, nu-l iubești nici cu calitățile lui, nu-l iubești nici cu virtuțile lui. Sigur, fiecare dintre noi avem și virtuți, avem și scăderi, dar iubirea acoperă scăderile ș completează acolo unde  este de completat și pune în evidență acolo unde este ceva de pus în evidență... Trebuie să trecem peste toate patimile, răutățile, scăderile, insuficiențele și atunci vine iubirea, care e fericire.” 

(Părintele Teofil Părăian)

treapta [ douăzeci și nouă ]

...

a fost despre lumină. Lumină. lină, în miez de seară. am acceptat invitația ta, dar nu mi-a fost ușor...

...

„incompétente” ou „formidable”? dans ce métier, tu peux jamais savoir…peut-être les deux à la fois. je suis donc lʼincompétente formidable! [ ou une formidable incompétente] et puis, malgré tout ce qui sʼy passe, je garde mon souris…

încifrat

...

unu, doi, trei, patru,

numărat-am împreună pân-la cinci.

șapte cuvinte. trei clase.

stupefiat nespus auscultăm.

grăitor? dor!

portocale

...

„miroase a primăvară și la tine?” acum nu mai prea... aseară, în schimb, da. mirosea. simțeam cum Lumina cea caldă și dulce sufletu-mi învăluia... acum inima-mi miroase a lună și-a portocale. a leagăn și-a dor de brațele tale...

F612: Bienvenue chez MS. Je mʼappelle Georgiana. Comment pourrais-je vous aider?

omul de la capătul firului: Est-ce quʼon peut parler en anglais, sʼil vous plaît?

F612: Oui, bien sûr.

omul de la capătul firului: Well, I want to purchase the game M for my son and do not manage.

F612: Ok, sir. I will try to assist you in solving the issue. Can you please provide me first of all with your name and phone number, just in case we get disconnected?

omul de la capătul firului: Sure. Itʼs Gabriel. And my phone number 05…just a moment. I donʼt know it by heart. The phone number…Home. [mai încet, către băiatul lui: ] Numărul de acasă…

F612: Sunteți român?

omul de la capătul firului: Da! [începe să râdă]

[râd și eu]  

...

i-aș zice paradox. începi în franceză, continui în engleză, ca să constați că vorbești aceeași limbă... până una alta, nu mai contează. fără tic. tac. am început al treilea borcan de miere. 

treapta [ douăzeci și opt ]

...

după o lună și-o zi, scrisoare de tăcere. 

din lăuntru

...

mi-am dat seama că indiferent unde mă voi afla, nu o să pot niciodată uita glasul lui acasă. de fapt, nici nu vreau asta. ar însemna să mă reneg, să nu mă mai recunosc...

treapta [ douăzeci și șapte ]

...

„Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcneșe mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un podmol de lut.”

(Lucian Blaga)

21

...

matematică de coincidență?  21 Mărțișor, 21 doicanunul.

copilul cu ** la mână

...

îmi plănuisem în gând să nu mai stau multe minute, ca să pot mâneca. apoi am primit mesajul cu „pese: mi-ai rămas datoare cu o plimbare cu pufuleți optimiști...sau plimbare optimistă cu pufuleți” am zâmbit, apoi am continuat cu paginile  despre obstaculare și periculozitate  [ ce cuvinte! ] în educație. apoi a sunat telefonul. abia a doua oară am răspuns. tonul vocii îmi spunea că era ceva schimbat. mă speriasem, să nu se fi întâmplat ceva. o știam la câteva sute de kilometri depărtare, eventual hoinărind pe străzi.

 -  unde ești?

 - într-un loc de unde se văd stelele...

 -  doar nu vei fi venit la Sibiu!

 -  cum să vin la Sibiu?

ceva din lăuntru mă îndemna totuși să ies și să mă uit pe geam. când am văzut-o la colțul străzii am izbucnit în râs. câtă „nebunie”! râdea ștrengărește, cu două pungi de pufuleți în mână. ca să-mi achit datoria. venise a cerși îmbrățișare de urs...

oameni diamantini. câtă dreptate avea cine-a zis că „unele prietenii sunt de o viață...” !

treapta [ douăzeci și șase ]

...

„Adu-ți aminte în fiecare zi că « acum » este în mâinile noastre, iar « mâine » în mâinile lui Dumnezeu, și că Acela Care ți-a dăruit dimineața nu a făgăduit că-ți va da și seara. Pentru aceea niciodată să nu-l asculți pe diavol când îți va șopti: « Dă-mi mie clipa de acum, iar lui Dumnezeu dă-i ziua de mâine! » Nu. nu! Ci toate orele vieții tale petrece-le în chip bineplăcut lui Dumnezeu; ține minte că în locul ceasului de față nu ți se va mai da un altul și că pentru fiecare minut din acest ceas va trebui să dai cea mai amănunțită socoteală. Înțelege că această vreme pe care o ai în mâinile tale este fără preț și că, dacă o vei pierde în deșert, va veni timpul când o vei căuta și nu o vei afla. Socotește pierdută ziua aceea în care, deși ai făcut fapte bune, nu ți-ai biruit înclinațiile și dorințele tale cele rele.”

(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

treapta [ douăzeci și cinci ]

...

„E mare bucurie să te știi cuprins în sufletul celor dragi, iar ei să știe că la rândul lor, au loc de cinste în sufletul celor care îi poartă în ei. Asta înseamnă că suntem cuprinși unii în sufletele altora și nu suntem niciodată singuri și niciodată nu suntem părăsiți.”

căci primăvara-i sora iernii...

...

nu ți-am povestit niciodată că la noi în chiubicăle, în afară de uși autoblocabile, există niște ferestre uriașe. ferestre-perete prin care se vede parte din oraș și, dacă mă străduiesc un pic, de la depărtare, când e senin zăresc și munții de acasă. sunt ferestre cum visez să aibă și căsuța noastră; ferestre care te inundă cu lumină... când un glas a strigat: „priviți! ninge cu soare!”, toate perechile de ochi s-au îndreptat fascinate înspre afară, să vadă minunea. unii dând indicații cu căștile la urechi, alții fără. toată lumea se mira de pozna astei primăveri! a nins lin, a nins nebun, a nins cu soare și cu nori. Prier va aduce o schimbare și asta mă liniștește foarte. [ e-o liniște avântătoare ] . pășind înspre căsuța portocalie simțeam  că mi-au fost sădiți fulgi în loc de ochișori...

treapta [ douăzeci și patru ]

...

morala serii: 

„Nimic din ceea ce e durabil nu se obține fără trudă, fără jertfă.”

„...există mai multe feluri de lanțuri. Noi cât de liberi suntem?”

carte diem!

...dacă așa bine m-a învățat copilul-iubitor-de-stele, am devenit colecționară de semne de carte :)

treapta [ douăzeci și trei ]

...

azi am avut vacanță. și-n plus de asta am primit și-o minunată veste bună. o veste care-mi demonstrează încă o dată că Doamne Doamne ne aude mereu - mereu rugăciunile...

treapta [ douăzeci și doi ]

...

e seară și am în minte un cuvânt al cărui înțeles îmi umple inima: recunoștință. să fii recunoscător, adică să mulțumești pentru ceea ce ești, ceea ce ți se dă. pentru fiecare dimineață în care te trezești din nou la viață, pentru fiecare zâmbet al soarelui, pentru bucurii, dar și pentru greutăți... toate vin de Sus.

treapta [ douăzeci și unu ]

...

azi mi-am simțit sufletul trepidând. viu. plăpând, dar bătând. când a trebuit să plec din Casă, m-a învăluit o durere fără de cuvinte. apoi m-am gândit cum ar fi ca la final, când bați la ușa lui Doamne Doamne, El să-ți răspundă: „pentru tine nu-i deschis, nu meriți. nu ai fost cum se cădea...” adică să rămâi afară, pe dinafară. și nu o zi, ci pentru totdeauna. o veșnicie..

treapta [ douăzeci ]

...

„...așezarea acestei Evanghelii la mijlocul Postului seamănă cu un toiag de întărire. Dacă am fi în urcușul unui deal, ar fi punctul de sprijin, locul în care aflăm răcoreală și înțelegem deplin că, până la urmă, atâta vreme cât urcăm cu Domnul n-avem a ne teme de nimic.” 

(Pr. Constantin Necula)

pies: uite cum s-au potrivit două douăzeciuri: al scării și al nostru...

treapta [ nouășpe ]

...

„Dumnezeu a rânduit ca oamenii pe oameni să îndrepteze.”

treapta [ optișpe ]

...

Să-ți vezi visul împlinit. Să-l vezi împlinindu-se.... 

De două zile am avut în aminte acele câteva cuvinte, și-mi dau seama pas cu pas câtă grijă are Doamne Doamne de noi prin oamenii pe care ni-i trimite. Șirul meu e o sumă. Suma bucuriilor aduse de prietenii care-mi umplu inima...

treapta [șaptișpe]

...

„În om e un șir nesfârșit de oameni.” (Mihai Eminescu)

copilului cu ochi de pian

...

O cunosc de aproape trei ani. Pe atunci nu bănuiam însă cât talent se ascunde în spatele ochilor ei sinceri și mari. Câtă râvnă, câtă putere de sacrificiu, câtă muncă. Am învățat s-o descopăr pas cu pas. Întâi în lunga călătorie cu trenul până-n celălalt capăt de țară, apoi din scrisori, din poveștile împărtășite, și mai ales din recitalurile unde mi-a bucurat auzul. Azi, când am văzut afișul pe cilindru, cu numele-i scris mare, în calitate de solistă, am zâmbit din toată inima. Îmi venea să le împărtășesc tuturor bucuria mea. Cât de repede au trecut lunile astea! Parcă o văd și acum în parc în luna lui Răpciune,  înainte să se întoarcă la Weimar, spunându-mi cu nespusă căldură: „Georgiiiii, în 12 Martie am concert la Filarmonică și-aș vrea să fiți acolo...” Or, ziua aia e mâine! Mâine o să fie acolo, în rochia-i verde, în fața clapelor zebratice. Eu? Eu o s-o studiez cu atenție, ca întotdeauna. O să mă fascineze mereu muzicienii, căci sunt conștientă că oricât de mult voi căuta să-i înțeleg, esențialul îl voi putea doar intui, nu simți.

pies: o să fiu una cât trei, și pentru ceilalți doi oameni dragi care fizicește vor la niște mulți km depărtare...

afară e doar vântul...

...

azi mi-a fost dor de altădată. de mine - cea care avea timp de hoinărit pe străzi în timpul zilei, când razele soarelui sunt cele mai mângâietoare. de copilul care zâmbește din senin. de o pungă de pufuleți mâncată pe o bancă în parc, privind dansul norilor  pe fundal miozotic. de câteva pagini citite într-o piață retrasă. de privit trecătorii. de fotografiat obloane sau cotloane inedite... cu alte cuvinte, de toate acele bucurii care nu pot fi cumpărate, căci sunt neprețuite. m-am uitat la ceas și mi-am zis că ies. mi-am zis în gând, hotărâtă, că ies la aer. afară nu sunt zăgazuri. te-ai gândit vreodată la asta? nu sunt ziduri, nici lanțuri invizibile, nici uși autoblocabile. afară e doar vântul, care zilele astea zburdă cu o voioșie debordandă prin toate colțișoarele. când ți-am scris mesajul, devenisem melancolică. „dacă te robotizezi, o să-ți aduc aminte ce m-ai învățat!” apoi am zâmbit.  știi că nu pot rămâne încruntată când te simt lângă mine...

treapta [ șaișpe ]

...

ecou: mi-e dor de tine...shhhh! așteptăm cu răbdare!

treapta [ cinșpe ]

...

„Tu fă-ți treaba ta, cât de bine poți, din tot sufletul ( cu rațiune, implicare, simțire) - vezi să fii și calculată! Și Dumnezeu Își va face treaba Lui! Să pui început bun!”

treapta [ paișpe ]

...

8 Martie e ziua lor, așa că La mulți ani tuturor mamelor!

treapta [ treișpe ]

...

schimbarea? o văd prin lumina din ochii tăi...

treapta [ doișpe ]

...

„Trudindu-vă cu toate forțele, toată dorința succesului să o atribuiți Domnului. Încrederea în Dumnezeu - rădăcina vieții duhovnicești. Numai nu ni se dă dintr-odată, toate vin la timpul lor. Tot ce căutați cu credință o să vi se dea. Dar când? Atunci când Domnul o să decidă. Răbdați, continuând cele începute. Întăriți-vă cu speranța că a veni o zi când va străluci în inimă lumina bucuriei, care va rupe lanțurile și-i va reda libertatea, ușurința mișcării și o va îndrepta într-acolo unde o atrag planurile bune ale duhului. ”

( Sfântul Teofan Zăvorâtul)

treapta [unșpe ]

...

din borcanul cu dulceață de gânduri bune: „No, hai să facem o treabă bună!”

de azi: nu mai suntem jumătăți, devenim un întreg. „Reușim împreună!”

treapta [ zece]

...

„Dacă n-o să aveți succes dintr-odată, trebuie să așteptați, trudindu-vă neîncetat. Trebuie să trudești și, cel mai important, să nu cazi pradă mulțumirii de sine sau lumii. Neîncetate vor fi împotrivirile. Trebuie să treceți peste ele, dublându-vă puterile și, desigur, răbdând. Întrarmați-vă cu această armă puternică și să nu cădeți niciodată cu duhul când o să aveți insuccese. Toate vin cu timpul. Întăriți-vă cu această nădejde în răbdare. Asta este calea, după cum ne arată experiențele tuturor celor care caută și își doresc mântuirea.

Cam asta trebuie să facem! Să ne amintim cu evlavie de Domnul, să urmăm conștiinței și să ne întrarmăm cu răbdare și nădejde. Acestea puține sunt sămânța tuturor. ”

(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

...

 în ciuda tăcerii, nu renunț la vis. ș-apoi,  fie timpul cât de hoțoman, vreme de scrisori tot se găsește... 

treapta [ nouă ]

...

azi am primit două mesaje care m-au făcut să înțeleg încă o dată cât e de imporant să rămâi aproape de cei pe care-i porți în inimă și să le mai dai un bobârnac din când în când. chiar dacă tac, sigur îl așteaptă...

„O primăvară frumoasă în inimă și gânduri! Ce faci, copile? Am așteptat un semn; se pare însă că te-ai făcut om mare, cu treabă multă și timp puțin.”

„Georgi, în fiecare an, de când te știu, ți-am urat o primăvară frumoasă. Anu ăsta e cu puțină întârziere. O PRIMĂVARĂ MINUNATĂ SĂ AI! Să știi că din când în când mă mai gândesc la tine!”

treapta [opt ]

...

„ți-am auzit tăcerea, ți-am auzit prezența...am înțeles taina lui nespus!”

...

când am regăsit bicicleta asta azi dimineață, tare m-am bucurat [ în toamnă am tot amânat să-i fac poză până când a dispărut de pe stradă]. dacă intri aici, vei ști la cine m-am gândit...

treapta [șapte ]

...

[Dacă ar fi fost să denumesc postarea asta după obicei, s-ar fi chemat cinșpe, căci acolo am ajuns cu contorul vizitelor la oază. Dat fiind însă că am început a scrie fărâme din trepte, continui în aceeași manieră...]

Azi am întâmpinat primăvara cu mărțisor ochiul-boului prins de costumul popular, Acasă. E mereu benefic să te întorci într-un asemenea loc. Îți amintești că, mai nainte de toate, a fi om înseamnă a simți dincolo de trup... Te descoperi bolnav acolo unde credeai că n-ai nimic. La mine, conștientizarea s-a întâmplat pe două planuri. Schimbarea mi-o doresc de mult, și știu că trebuie să pășesc înspre ea dacă vreau să am pace cu inima. E bine că măcar nu mă mai lupt singură cu dorința de a-mi trezi voința, căci doar „Credința face totul posibil, dragostea face totul ușor.”  No, e complicat și greu de răzbit înspre lumină, dar ni s-a amintit că în tot acest întuneric avem la dispoziție cea mai cea „dinamită”... Dragă Doamne Doamne, îți mulțumim pentru grijă!

treapta [șase]

...

„Acum sunteți ca niște boboci, în stare primăvăratică. [...] Măi copii, voi trăiți în Babilon...și totuși, vă puteți crea o lume a voastră în toată confuzia asta...”