...
tăria unui vis îți e
testată prin piedici. or, toate ca toate, dar la visuri nu voi renunța! a
plouat mult, și pe cât a picurat aste două zile am tot dormitat. mai am un pic
din LʼOmbre du vent. plimbarea cu
Sprica m-a înseninat, iar norii mi-au amintit cât de frumoase sunt cele mai
simple lucruri care ne înconjoară. n-am mai găsit ochiul-boului, a cosit nenea
proprietar grădina neîngrădită de lângă părul pădureț. și pe când am ajuns
lângă crucea a nouă, celelalte flori de câmp erau dormitânde. măcar am umplut portbagajul cu sunătoare; ar cam trebui să încep să usuc buruieni pentru ceaiurile de la iarnă. plimbarea m-a înseninat de-a binelea. n-o să mă fac vânzătoare, nici n-o să mai fug în Străinezia, dar
o să găsesc ceva din toamnă. o să scriu în continuare oamenilor și despre ei,
căci asta mă face să mă simt mereu împlinită. o să caut, și-o să-mi găsesc locul.
am nădejde că Cineva acolo sus ne iubește. nimic nu e întâmplător…