știi zicala cu lupu'?

Îmi făcusem obicei să merg la tuns băiețește atunci când „nu mai suportam” cum arătam. Mă uitam la ceas înainte să plec de acasă, nu dura mai mult de un sfert de oră (dusul cu bicicleta, tunsul propriu-zis, întorsul cu bicicleta).. Și asta timp de aproape doi ani. Mama mă ruga mereu să nu mă mai duc, dar nici nu voiam să aud. Era, într-un fel, mica mea revoltă. Acum m-am răzgândit, chiar dacă mi se dă de înțeles că din când în când oamenii se mai și uită în oglindă...Până va trebui să-mi cumpăr pieptene, tot ce știu e că oglinda dinăuntru-mi zice că, spre binele meu, e de dorit să renunț la proastele năravuri...