de ce atâția „nici”?

nu știam multe lucruri. nici că firimiturile și resturile nu se aruncă, nici că ușile nu se lasă deschise în voie, nici că tăcerea e deseori preferabilă vorbelor, nici că am scris la un moment dat cuvinte greșit înțelese care au rănit oameni dragi, nici că dintr-o dubioasă țeapă degetul te arde o săptămână, nici că scrisorile care nu ajung la timp nu mai ajung niciodată, nici că... luni voi zice că nici măcar nu mi-am dat seama că așa repede s-a încheiat vacanța acasă. acum știu doar că Ana vine la Sibiu și că o să o aștept cu drag...