Domnule profesor,
M-am bucurat că nu m-ați uitat, deși nu v-am văzut de ceva timp, deși nu m-am numărat eu printre elevii sclipitori într-ale științei pe care o predați (pe care, spre rușinea mea, acum aproape am uitat-o; am uitat formule și artificii de rezolvare, chiar dacă am iubit materia asta încă din clasele mici și până am terminat liceul). Se pare că nici părerea despre drumul pe care l-am ales nu v-ați schimbat-o. Sper însă ca peste câțiva ani să vă pot demonstra că aici, printre litere, era locul meu... Încă nu știu cum o să se întâmple, dar promit să vă vizitez. Voi fi găsit până atunci răspuns potrivit pentru „pofta vine mâncând”...