i-ar scrie lui Sherlock că-i pare rău și că tare mult i-ar plăcea să se întâlnească la un ceai, dar Sherlock are dreptate să fie supărat și să-i plătească cu aceeași monedă. au mai fost și altădată răspunsuri nerăspunsuri din partea altora care n-au mai vrut să știe nimic de Nunuc. și el nătângul a tăcut, deși l-a durut tare mult indiferența. s-a prefăcut într-un om care doarme vacanța asta, dar acum a terminat rândurile lui Perec și va încerca să-și amintească de toate lucrurile pe care le are de făcut, zilele zboară și Anul Nou bate la ușă, doar n-o să-l găsească în halul ăsta. s-a tuns iar azi, nici nu mai știe a câta oară din iunie. ”de ce?”, e o întrebare al cărei răspuns s-a cam săturat să-l repete. dacă n-ar fi de-ajuns, Tâlnava și-a adunat lucrurile în cutii (până și cărțile din raft) și nu mai vrea să vorbească cu el.
Doamne Doamne, îmi dai voie să plâng?