...
Inspirați de un set de activități pentru copii alcătuite de cineva de la Cluj, am copt și anul acesta în sâmbăta lui Lazăr pâinici dulci „lazaraki” [sau „lăzărei”], așa cum e tradiția în Grecia. George e mai mare acum și a contribuit mult la pregătirea și amestecarea ingredientelor, la frământarea aluatului și la modelarea omuleților [la prima tură de zece, după aceea a obosit] care-l întruchipează pe Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Teo, după ce a mâncat vreo 2 linguri de miere, a stat pe lângă noi câteva minute, modelând și el cum a putut un mic omuleț. A împrăștiat cuișoarele, a gustat aluatul crud și amestecul de migdale și merișoare, apoi a plecat la joacă.
Ne-a fost de folos cărticica de la editura Potamitis despre viața Sfântului Lazăr, dar am citit povestea și din cartea Doamna Păresimilor și cei șapte pantofi, care ne-a călăuzit frumos și în acest post.