...
Dragă Micule Dar,
Iată-te șugubăț de cinci ani! Un poznaș plin de idei crețe și năstrușnicii în fiecare zi. A trecut ceva timp de când nu am mai apucat să-ți scriu o scrisoare lunară, vreme în care ai crescut muult și ne-ai mai urnit și pe noi un pic cu energia ta debordantă. Voioșia ta ne întinerește și, deși uneori obosim încercând să ținem pasul, ne bucurăm să te avem prin preajmă [să vă avem pe tine și pe ucenicul tău și-mai-șugubăț, Teodor].
În momentele când apuc să mă opresc și să las să se mai decanteze unele lucruri, conștientizez cât de recunoscătoare îți sunt pentru tot ceea ce am învățat de la tine. Îmi dau seama că prin tine și prin Teodor ochii mei văd lumea aceasta altfel decât este, încă o văd cu ochi de copil. Încă mă minunez de toate lucrurile mici care ne înconjoară, și asta, în mod sigur, datorită vouă.
Îți mulțumesc că-mi șlefuiești zilnic răbdarea și blândețea și te rog să mă ierți pentru dățile când se întâmplă să nu fiu cum mi-aș dori și cum s-ar cuveni. În acele clipe uit de ceea ce trebuie să te ajut să dobândești pe termen lung, concentrându-mă doar pe efectele pe termen scurt care mă interesează pe mine pe moment. Dar aceasta e lupta mea. Lupta ta e cu alți balauri. Însă, fiind purtătorul numelui marelui purtător-de-biruință Gheorghe, știu că vei învinge. Te-ai născut luptător și ne întărești și pe noi cu pavăza curăției tale...
La mulți ani, puiule drag!
veghind alături, mami
