...
Căutători,
pașii noștri străbat iarba proaspăt tunsă și udă,
înmiresmată de picături ce parcă iarăși stau la pândă
și păsările cântă-n duzi și ici, și colo,
o simfonie-ncântătoare, neasemuit de blândă...
ajungem. răsunet cald de diafane voci
și fețe scăldate-n lumânări aprinse pretutindeni.
nepregătiți [„Nu luați, vi se va împărți!”,
o voce de pe cale ne șopti]
răzbatem în mulțimea fremătândă,
dar nicăieri nu-i silueta darnică, plăpândă...
pilda e-adevărată:
aproape singurele fecioare nebune
suntem noi.
Hristos va intra la cină
doar cu cei având candelele-aprinse,
toți voi.
o lacrimă-nlăuntru se-nfierbântă
și-obrazul rece îmi inundă,
pe când mulțimea toată, luminată,
cântă: „Hristos a înviat!”
înc-o dată, și-nc-o dată, și-nc-o dat...
e-adevărat! e-adevărat!
Domnul adevărat a înviat!
aici nouă, celor nepregătiți,
Lumina iarăși, ca o pregustare, din preaplinul Său,
ne-a dat!
Adevărat a înviat!