...
Părăsite de pretinșii orășeni,
năpădite de stufoase buruieni,
comorile de altădată
stau acum ascunse lângă drum
sau prin uitate locuri și poieni.
lăcrimez
și strâng adânc din dinți -
câte case plâng,
plâng în Mehedinți...
își plâng vremea simplității,
vremea-apusă a tinereții...
vremea când aveau culoare
și fațadele luceau în soare.
vremea când pereții erau drepți
și-n firide sfinții vegheau cuminți.
vremea când copii mulți zburdau în bătătură
și oamenii aveau în suflet mai puțină ură.
vremea horelor și-a doinelor,
a iilor, a covoarelor și-a macatelor.
acum toate -
tradiții și simboluri -
zac acoperite de felurite valuri,
mode trecătoare,
pentru unii aparent încântătoare,
dar, oh!, atât de puțin sufletului întraripatoare...
lăcrimez
și strâng adânc din dinți.
atâtea case plâng,
plâng în Mehedinți.