...
Dragă Micule Dar,
Azi ai împlinit doi ani și șapte luni, zi care te-a găsit răcit. N-avem încotro, mai trebuie să trecem și prin astfel de perioade - mai ales acum, cu vremea asta atât de schimbătoare și de nehotărâtă. Știi ce mă bucură totuși? Că tu ești plin de viață chiar și atunci când contactezi vreo astfel de viroză, reușind să mă mai întărești și pe mine.
Vrei să recapitulăm ce s-a mai întâmplat, în mare, în ultima lună, nu-i așa? Voi începe, la sugestia lui tati, să scriu despre Laalaa - ce-a fost și ce-a devenit acum. Ei bine, Laalaa a fost laptele din care, timp de un an și șapte luni, ai crescut „Făt-Frumos din lapte de mamă”, laptele care a creat o legătură puternică între noi doi. Acum, Laalaa este mersul la spectacole de muzică clasică, unde stai foarte foarte atent [după întoarcerea acasă reproducând gesturi ale instrumentiștilor sau ale dirijorului], absorbit de ceea ce se întâmplă pe scenă. Desigur că nu facem abuz, 45-60 de minute de maximă concentrare seara înseamnă mult pentru tine și plecăm atunci când vedem că e cazul
Vrei să recapitulăm ce s-a mai întâmplat, în mare, în ultima lună, nu-i așa? Voi începe, la sugestia lui tati, să scriu despre Laalaa - ce-a fost și ce-a devenit acum. Ei bine, Laalaa a fost laptele din care, timp de un an și șapte luni, ai crescut „Făt-Frumos din lapte de mamă”, laptele care a creat o legătură puternică între noi doi. Acum, Laalaa este mersul la spectacole de muzică clasică, unde stai foarte foarte atent [după întoarcerea acasă reproducând gesturi ale instrumentiștilor sau ale dirijorului], absorbit de ceea ce se întâmplă pe scenă. Desigur că nu facem abuz, 45-60 de minute de maximă concentrare seara înseamnă mult pentru tine și plecăm atunci când vedem că e cazul
Am observat că acum ești mai dornic decât înainte de experimentat și de aflat lucruri noi, așa că am introdus în activitățile tale zilnice și jocul cu plastilina. Cum era de așteptat, ai fost încântat! Ceea ce mă amuză e că, indiferent ce am vrea noi să modelăm, la final ajunge aluat în marele amestec [de o culoare nu-știu-care] din care tu faci așa-zisele „turte”. În scrisoarea anterioară nu am precizat cât ai fost de entuziasmat de cele două cutii cu puzzle pe care ți le-am cumpărat, evoluând în acest răstimp și în această privință. [O mică paranteză. Când am ajuns acasă cu puzzle-ul cu „mașini de treabă”, tati a fost cam dezamăgit, exclamând: „Oh, copilul nostru nu știe să facă puzzle!” Eu am surâs, nu aveai de unde să știi având în vedere că seturile pe care le mai aveam acasă erau simple piese de lemne de așezat pe o tăbliță, eventual cu desen sub ele.] Încă ești fascinat să construiești case, cupole și parcări pentru mașini din piesele de lemn și, fiind întrebați, i-am dat de știre Moșului despre asta.
Am primit vizita lui „bubu” și „tata” [adică a bunicilor de la Severin] pentru câteva zile, apoi a venit în recunoaștere de rezidențiat și „Ci” [adică Tâlvana] și ați râs și v-ați jucat mult împreună [ba ați făcut și clătite într-o seară, înainte ca eu să mă întorc de la transfuzie]. Am constatat cu aceste ocazii că acum îți manifești mai mult dragostea pentru ei. Spre exemplu, înainte de plecarea bunicilor, ai stat bosumflat cam jumătate de oră pe băncuța de lângă ușă, iar când te-am întrebat dacă ești necăjit ai răspuns afirmativ...
Am mai observat la tine și nevoia de repetiție, sau, mai bine zis, nevoia de a repeta anumite povești pe care le auzi de la bunici. Așa se face că îi întrebi zilnic ce face „hama”, dacă a mai venit „ușu” [câteodată nu știu dacă vrei să zici „ursu” sau „Uțu”] sau dacă au mai intrat caii în grădină. Și porumbeii din parc [„toto”] ți-au atras atenția pentru câteva zile, și-am avut datorită lor pretext de ieșit chiar și când a fost vremea mohorâtă și mai rece.
Prin tine regăsim multe lucruri, și mai ales, redescoperim frumosul... Și să nu uit, ne înseninăm. Când mă vezi un pic încruntată sau necăjită din diverse pricini, te uiți la mine, zici maaammiiii și-ți duci mânuța la frunte, ceea ce înseamnă: „Mami, fii senină!” Cum să nu mi se lumineze întreaga ființă văzându-te?
Am primit vizita lui „bubu” și „tata” [adică a bunicilor de la Severin] pentru câteva zile, apoi a venit în recunoaștere de rezidențiat și „Ci” [adică Tâlvana] și ați râs și v-ați jucat mult împreună [ba ați făcut și clătite într-o seară, înainte ca eu să mă întorc de la transfuzie]. Am constatat cu aceste ocazii că acum îți manifești mai mult dragostea pentru ei. Spre exemplu, înainte de plecarea bunicilor, ai stat bosumflat cam jumătate de oră pe băncuța de lângă ușă, iar când te-am întrebat dacă ești necăjit ai răspuns afirmativ...
Am mai observat la tine și nevoia de repetiție, sau, mai bine zis, nevoia de a repeta anumite povești pe care le auzi de la bunici. Așa se face că îi întrebi zilnic ce face „hama”, dacă a mai venit „ușu” [câteodată nu știu dacă vrei să zici „ursu” sau „Uțu”] sau dacă au mai intrat caii în grădină. Și porumbeii din parc [„toto”] ți-au atras atenția pentru câteva zile, și-am avut datorită lor pretext de ieșit chiar și când a fost vremea mohorâtă și mai rece.
Prin tine regăsim multe lucruri, și mai ales, redescoperim frumosul... Și să nu uit, ne înseninăm. Când mă vezi un pic încruntată sau necăjită din diverse pricini, te uiți la mine, zici maaammiiii și-ți duci mânuța la frunte, ceea ce înseamnă: „Mami, fii senină!” Cum să nu mi se lumineze întreaga ființă văzându-te?
Cu drag de tine, alături, mamia