Ilustrații din cartea O frunză, apărută în luna octombrie la Signatura
...
Copilul aduce frumosul în casă. Copilul readuce frumosul în sufletele care trăiesc în casa unde el se naște și crește. Aceasta e una dintre multele lecții de viață pe care noi le-am învățat și le învățăm continuu de la Micul Dar. Copilul e mereu sincer și deschis la nou, e dornic de joc, vrea să descopere, să exploreze, să vadă, să simtă, să i se explice, să i se arate, să fie lăsat să experimenteze. Acum, ceea ce i se impregnează copilului în suflet e, în mare parte, responsabilitatea părinților. Cum crește el, câtă atenție i se acordă, cum i se vorbește, ce vede și aude în familie [comportamente pe care le va reproduce la un moment dat], ce activități desfășoară împreună.
Noi vrem să-i împărtășim copilului nostru din nemărginitul frumos al lumii [din părticica pe care o cunoaștem] și îl ferim [căci momentan putem] de urâțeniile invadatoare care caută să strice creația lui Dumnezeu și să întineze sufletele celor mici... Prin urmare, suntem atenți și vehemenți când ni se încalcă [de către alții - fie că vor, fie că nu] principiile.
Am ales cărțile în locul televizorului [în afară de laptop - unde Micul Dar aude toată ziua pe fundal muzică clasică - nu avem alt ecran în casă]. Citim și recitim împreună zilnic o mulțime de cărți, iar colecția ne-o reînnoim constant pentru că investiția în cărți e, credem noi, foarte importantă. Cumpărăm tot ce apare și tot ce ni se pune în mână? Bineînțeles că nu!!! Înainte să luăm o carte, o studiem mai întâi noi [indiferent cine a scris-o sau de unde am auzit de ea/de unde am primit recomandarea], și dacă trece de filtrul amândurora [cum e textul? ce lecție de viață are copilul de învățat de acolo? cum sunt ilustrațiile? îi cultivă noțiunea de frumos sau i-o denaturează?], îi e dăruită cu drag lui George. Așa am ajuns ca, printre momentele în care se joacă și în care descoperă lucruri noi, el să ne ceară în fiecare zi de nenumărate ori să-i citim [și de multe ori își alege singur cartea]. Ne-am creat astfel un obicei sănătos pentru toți, timpul petrecut printre cărți căpătând o altă valoare.
Nu știu în ce măsură bunul gust se moștenește, dar cred că, prin cultivarea lui constantă ajungem să ne formăm ca oameni verticali, care știu să distingă frumosul, să-l aprecieze, să se bucure de el, să-l creeze, să-l valorifice.
Noi vrem să-i împărtășim copilului nostru din nemărginitul frumos al lumii [din părticica pe care o cunoaștem] și îl ferim [căci momentan putem] de urâțeniile invadatoare care caută să strice creația lui Dumnezeu și să întineze sufletele celor mici... Prin urmare, suntem atenți și vehemenți când ni se încalcă [de către alții - fie că vor, fie că nu] principiile.
Am ales cărțile în locul televizorului [în afară de laptop - unde Micul Dar aude toată ziua pe fundal muzică clasică - nu avem alt ecran în casă]. Citim și recitim împreună zilnic o mulțime de cărți, iar colecția ne-o reînnoim constant pentru că investiția în cărți e, credem noi, foarte importantă. Cumpărăm tot ce apare și tot ce ni se pune în mână? Bineînțeles că nu!!! Înainte să luăm o carte, o studiem mai întâi noi [indiferent cine a scris-o sau de unde am auzit de ea/de unde am primit recomandarea], și dacă trece de filtrul amândurora [cum e textul? ce lecție de viață are copilul de învățat de acolo? cum sunt ilustrațiile? îi cultivă noțiunea de frumos sau i-o denaturează?], îi e dăruită cu drag lui George. Așa am ajuns ca, printre momentele în care se joacă și în care descoperă lucruri noi, el să ne ceară în fiecare zi de nenumărate ori să-i citim [și de multe ori își alege singur cartea]. Ne-am creat astfel un obicei sănătos pentru toți, timpul petrecut printre cărți căpătând o altă valoare.
Nu știu în ce măsură bunul gust se moștenește, dar cred că, prin cultivarea lui constantă ajungem să ne formăm ca oameni verticali, care știu să distingă frumosul, să-l aprecieze, să se bucure de el, să-l creeze, să-l valorifice.