...
Deși sunt doar aproape patru ani de când viețile ne sunt țesute împreună [cum am găsit scris în Familia Ortodoxă], noi simțim că parcă ne-am cunoaște și ar fi așa dintotdeauna...
Printre lucrurile pe care le-am lăsat, din varii motive, zestre sau mai bine zis plocon, alor mei am descoperit cât am stat la ei și caietul nostru de clasa întâi în care ne-am scris acum patru toamne câte o scrisoare pe foi trasate ca pe vremea când învățam bastonaș-linie-punct. Dincolo de zâmbetul larg care mi-a luminat fața recitindu-le, a fost conștientizarea faptului că totul se realizează cu răbdare. Pas cu pas. Casa noastră, Acasa noastră, e momentan doar un apartament, dar, culmea, au încăput mereu toți prietenii care ne-au vizitat. Poate pentru că au venit, cel mai adesea, pe rând și pentru că uneori suntem de găsit și în cele două reședințe de la țară...