polisemia lui „eși”

...

De vreo câteva zile, Micul Dar vorbește o limbă înțeleasă numai de el. Bine, mai dibuim și noi uneori câte ceva, dar în majoritatea timpului nu știm [cel puțin la început] ce vrea să zică. [La cum îl văd de concentrat și de pornit în graiul lui, sunt sigură că nu peste multă vreme va rupe românește.] Azi mi-a umplut capul cu eși. Prima dată când l-a zis m-a luat de mână și m-a dus lângă ușa de la balcon, arătându-mi să-l scot afară. Atunci mi-a fost clar că eși înseamnă ieși. Bulversarea a intervenit după-amiază și pe seară, căci m-a eșit pentru orice. De la a ne juca, la a-i servi Laalaa, la a merge și a-i da diverse obiecte din bucătărie...

E foarte drăgălaș și atunci când ia o carte, începe să o răsfoiască și zice foarte serios: teși [sau teci], adică citește...