...
Dragă Micule Dar,
Între timp ai devenit, din Zulufel, Țanțoșel. Asta pentru că de o săptămână nu mai ai zulufi, iar mersul legănat ți-e foarte șod și țanțoș. Acum s-au mai liniștit apele [temperatura, adică] după zilele și nopțile febrile prin care am trecut și pe care, inițial, noi le-am pus pe seama familiei Didi [căreia i s-au adăugat cel puțin patru măsele]. Vezi tu, greul ăsta m-a ajutat să înțeleg că tu ne-ai transformat și-n copii [prin toate lucrurile simple pe care le redescoperim prin ochii tăi și fiindu-ți alături], dar și-n oameni mari [căci ne-am asumat să-ți purtăm de grijă din prima clipă în care am știut că exiști].
Noile tale achiziții? Ești o miniatură imitatoare și ne-ai amuzat copios, în repetate rânduri, cu ceea ce faci. În primul rând, îmi ești un ajutor de nădejde la curățenie: cum prinzi un șervețel, o lavetă sau un șervet, iei parchetul și gresia la lustruit. Ștergi praful atent, faci ordine în dulapurile din bucătărie, gătești [boabele de fasole pe care le-am pus în trei-patru pungi ca să nu se înșire pe jos sunt preferatele tale]... și câte și mai câte! Apoi, ne-ai surprins cu pupicul în aer pe care i l-ai dat bunicii, deși nimeni nu ți-a arătat să faci asta. Bineînțeles că ai speculat faptul că a fost apreciat și ai repetat gestul!
Tot printre noutăți e și faptul că vrei să faci anumite lucruri singur. Să mănânci spre exemplu, fapt pentru care am început să folosim cam de fiecare dată străchinioara pe care ai primit-o în primăvară de la bunica. Ești foarte drăgălaș când îți îndeși mâncarea folosind toate degețelele. Zilele trecute te-am lăsat să studiezi fructele din coș și după câteva secunde te-am găsit mușcând dintr-o banană. Din coaja ei, mai exact!
Iubești frumosul, și asta mă bucură tare mult! Mereu când te spăl vrei să pui mâna pe micul mozaic din baie, miroși toate florile [chiar dacă unele dintre ele au doar frunze sau sunt desenate pe o copertă de carte], te minunezi de pietricele, de animale, de frunze, de orice-i nou pentru tine... Când ne plimbăm și vezi turla bisericii începi să te bucuri și să zici, în felul tău, așa cum poți, „Uite!Uite!”, iar dacă-ți spunem de Doamne Doamne sau de rugăciune îți împreunezi mâinile câteva secunde. Dacă ești o minune? Dacă te iubim? Răspunsul în necuvinte ți-l dăruim...
Noile tale achiziții? Ești o miniatură imitatoare și ne-ai amuzat copios, în repetate rânduri, cu ceea ce faci. În primul rând, îmi ești un ajutor de nădejde la curățenie: cum prinzi un șervețel, o lavetă sau un șervet, iei parchetul și gresia la lustruit. Ștergi praful atent, faci ordine în dulapurile din bucătărie, gătești [boabele de fasole pe care le-am pus în trei-patru pungi ca să nu se înșire pe jos sunt preferatele tale]... și câte și mai câte! Apoi, ne-ai surprins cu pupicul în aer pe care i l-ai dat bunicii, deși nimeni nu ți-a arătat să faci asta. Bineînțeles că ai speculat faptul că a fost apreciat și ai repetat gestul!
Tot printre noutăți e și faptul că vrei să faci anumite lucruri singur. Să mănânci spre exemplu, fapt pentru care am început să folosim cam de fiecare dată străchinioara pe care ai primit-o în primăvară de la bunica. Ești foarte drăgălaș când îți îndeși mâncarea folosind toate degețelele. Zilele trecute te-am lăsat să studiezi fructele din coș și după câteva secunde te-am găsit mușcând dintr-o banană. Din coaja ei, mai exact!
Iubești frumosul, și asta mă bucură tare mult! Mereu când te spăl vrei să pui mâna pe micul mozaic din baie, miroși toate florile [chiar dacă unele dintre ele au doar frunze sau sunt desenate pe o copertă de carte], te minunezi de pietricele, de animale, de frunze, de orice-i nou pentru tine... Când ne plimbăm și vezi turla bisericii începi să te bucuri și să zici, în felul tău, așa cum poți, „Uite!Uite!”, iar dacă-ți spunem de Doamne Doamne sau de rugăciune îți împreunezi mâinile câteva secunde. Dacă ești o minune? Dacă te iubim? Răspunsul în necuvinte ți-l dăruim...
Alături privindu-te, veghindu-te,
mami și tati