...
Cea mai bună înghețată de anul acesta am mâncat-o sâmbătă, la Brașov. Șandreea ne-o recomandase pe Emma, la dolce și-am vrut să vedem cât e de... dulce. Se făcuse seară, iar centrul orașului forfotea aproape ca un furnicar. Am așteptat câteva minute până să ne vină rândul la vitrină, apoi, primind cele două cornete [eu am ales fistic și Raffaello, iar Dar pepene galben și cheesecake] a început peripeția: Micul Dar voia și el degrabă și devenise foarte nestarnic în brațe. Pe jos nu-i convenea deloc. Aveam ghiozdanul în spate, pe Nona la gât, pe el într-o mână și înghețata în cealaltă. Șervețelele în ghiozdan. Colac peste pupăză, Emma cea dulce începuse să se topească și să mi se prelingă printre degete. Amândurora, de fapt, căci și Dar era în aceeași situație, el având și căruciorul în grijă. Oamenii veneau ca furnicile de peste tot. Au fost câteva secunde de râsu-plânsu și de mâini-insuficiente, apoi am apelat la soluția de a ne retrage de pe pietonala principală și de a ne servi și puiul cu câte un strop de dulce curgător, ca să fie cuminte. E tare bună Emma, dar data viitoare când ajungem în oraș o să cerem, totuși, la pahar.