...
„Zâmbește, copile de gânduri cântat,
te-așteaptă dimineața să fii fermecat.
Așteaptă cerul să-ți șopteasc-a senin
și glasuri de aripi să-ți dea limpezimi.”
(Poezitoarea, 2014*)
* Fragment din minunata poezie scrisă pentru nepoțelul ei, pe când era încă în burtică. Mulțumesc că ne-ai trimis-o din nou și că mi-ai dat voie să public o parte din ea.
Dragă Micule Dar,
Că ne vine sau nu să credem, azi sunt 8 luni de când te-ai născut. Ai evoluat mult în ultimele zile. Pe lângă faptul că tot încerci să te ridici și e cu cântec să te las undeva singur chiar și câteva secunde, ești greu de ținut locului. Uneori atât de greu, încât încep să înțeleg de ce povestea muma că pe tata a fost nevoită să-l lege de masă [și nici atunci nu a reușit să-l astâmpere, că a tras-o după el]. Poate din cauza programului nostru ai început și tu să adormi târziu. Foarte târziu, iar eu, cu toate reprizele de nani-cinci-minute-Laalaa-jumate-de-oră nu mai reușesc să mă trezesc și să continui treburile lăsate neterminate... Partea bună în toată povestea asta e că măcar dormi dimineața mai mult și nu mai faci pe tenorul pe la 6 fără ceva. Noul sport preferat e lăsatul amprentelor pe geamul de la balcon și jocul pe păturica cea cântătoare. Se pare că ai descoperit și cipăitul la baie și ești încântat de asta. Om vedea noi cum facem să apreciem entuziasmul ca să nu transformăm baia în bazin de înot.
Ne bucurăm că ești și că ne bucurești!
mami și tati