...
Dragă Moș Nicolae,
Și în acest an ți-am fost un ajutor întârziat [ca dovadă, încă nu am reușit să trimit ce am copt zilele trecute celor dragi] și te rog să mă ierți. Promit să le împachetez și să le poștășesc [poate reușesc până de Crăciun]. Îmi imaginam ieri ce bine-ar fi fost să am un elicopter și să pot zbura în toate orașele unde avem pe cineva drag să le las câte-o turtă dulce și-o dolofană...
M-am bucurat văzându-l pe Dar aseară curățându-și ghetele. Curățându-ne ghetele, adică, pentru că a făcut asta și cu perechea mea. M-a bucurat pentru că mi-am amintit de copilărie.
A fost prima dată când ai venit la Micul Dar, căruia abia am așteptat să-i vedem bucuria găsirii darului din ghetuțe. Inițial, cel mai încântat a fost de celofanul cu care erau învelite cartea și jucăria. Foșnea, și asta i s-a părut, bineînțeles, interesant.
Dragă Moșule, trec anii... și-am crescut. Tu rămâi, mai presus de bătrânelul care aduce daruri simple, Sfântul care ne reamintește să fim buni. Moșule, te rugăm să nu ne uiți. Să vii și-n casa noastră, mereu-mereu...
cu mulțumire