[ilustrație de Nino Chakvetadze, primită de la Șandreea cea grijulie]
...
sunt zile când Jorj doarme mai puțin. sau, ca azi, mai deloc. ai zice că e obosit, bea Laalaa câte jumătate de oră, dar apoi e freș și-mi zâmbește șmecherește cu o mutriță de îngeraș. reluăm jocurile, opera cu amprente pe geam, schimbatul scutecului, ba, în cele din urmă, ieșim și afară, doar-doar îl prindem pe Ene. adoarme iepurește în cărucior, iar când ajungem înapoi sus și-l scot din pufoaică se trezește imediat și cere Laalaa. o luăm de la capăt, și tot așa de câteva ori. aproape că nu pot să fac nimic prin casă, deși, aparent, am început curățenia de Crăciun. mâncarea ni se termină și, după-amiază, aflu că mâine primim musafiri. pe la ora 5, primesc însă o resuscitare neașteptată: găsesc la avizier un plic care nu arată a factură, deși adresa e scrisă la calculator. felicitarea e pentru mine. pentru noi, de la Sherlock. dintr-odată-mi dispar oboselile! sunt fericită. mă gândesc la Sărbători, când ne vom revedea. de ce să mă apuc mai întâi? nici nu stabilesc bine, că sunt chemată pentru lăptic. eu, Pepsi? da, deși nu mai beau sucuri cu acid de ani buni... cireașa de pe tort o primesc însă pe seară, ca să înțeleg că dacă mă agit nu rezolv absolut nimic. din contră! un bun „antrenament” de la Doamne Doamne azi. în poveste am fost și Muma Pădurii și prințesa. e cu aproape happy end.