...
Știam de Jurnal scoțian din câteva articole pe care le-am citit pe blogul cu același nume. Cartea am început-o duminică și am terminat-o marți, fiind pentru mine încă o dată dovada că un cotor e de preferat paginilor online [poate și pentru că mi-e mai ușor să citesc așa când Micul Dar mănâncă, și nu cu ochii în ecran].
Pe scurt: suflet românesc plecat în Străinezia. Povești de acasă duse departe și povești de departe aduse acasă. Povești amuzante sau triste, cu oameni simpli sau mai puțin simpli. Povești de acum și de altădată. Personaje de acasă și personaje de pretutindeni. Scris frumos. Articole scurte. Pilde pline de tâlc. O carte luminoasă, savuroasă, a cărei continuare o aștept în același format...