...
Ultima oară te-am văzut anul trecut, la mijlocul lui Gustar. De altfel, cred că-mi ajung cele 20 de degete să număr dățile de mers la bunici. Așa a fost; când eram mici, nu aveam mașină și călătoream cu trenuri, autobuze și pe jos. Era un drum destul de lung, pe care-l făceam o dată pe an... Tradiția a rămas aceeași și peste ani, din cauza netimpului... Nu-mi aduc aminte să fi povestit vreodată prea mult. Te așezai pe scările de ciment ale căsuței și ne întrebai care unde suntem, căci vederea te lăsase. Erai foarte gârbovit, bătrânețea își spunea și ea cuvântul... Ieri după-amiază ai fost chemat. Ai plecat înainte să te cunoască și Micul Dar. I-au rămas doar trei străbunice de la care să afle povești de altădată. La Corcoianu cine știe când mai ajungem...