...
Din când în când scriu. Jurnalul de la Ana e o idee foarte faină - mi-am format un obicei din a scrie câteva rânduri în fiecare zi în el. Atunci când prind un moment bun sau, mai bine zis, când mă prinde o carte sau un articol bun, citesc. Dacă-mi scade glicemia și nu avem nimic dulce prin casă, improvizez ceva la cuptor [săptămânal dolofane, câteodată și altceva]. Datorită Nonei, de luna asta am început să fac mai multe fotografii, zilnic. [Micul Dar e, bineînțeles, muza principală.] Am mutat din prietenii țepoși. [Au crescut și trebuie să mai despart din ei.] Am vopsit rama de lemn și acum avem deasupra biroului de scriitoare un cadran verde cât o fereastră spre grădină [ca să ne țină loc de smart TV]. Cum a mai rămas destulă vopsea, cred că o să mai găsesc și alte suprafețe de înverzit. [Asta depinde și de aprobarea domnului Perfect-Simplu.]
Un răspuns pentru zilele trecute, când am fost întrebată dacă acum mai apuc să fac ceva și pentru mine. Cred că sunt destule... Poate luna viitoare o să mă gândesc să fac mai multe și pentru alții...