...
Pe Danciu și pe Muta mi-i amintesc foarte vag. El era un corturar destul de masiv care mai venea prin sat să repare cazane și găleți sparte, iar ea o doamnă slabă și înaltă care locuia la deal, la căsuța acum părăsită. Eu, fiind doar un pui, mă speriam de ei din cauza înfățișării pletoase și a negraiului. O altfel de teamă îmi provocau însă injecțiile. Plângeam mult, și n-am luat puține. Mi-am amintit de ele pentru că de vreo două zile mă simt ca și cum piciorul drept mi-ar fi moldaminizat. O amorțeală deloc plăcută care mă obligă să nu stau locului prea mult timp, altfel parcă înțepenesc. Binele din toată starea asta? Suntem tot mai aproape...