Dar peste vremi,
cînd toate'om fi sub luturi
și teii
vor cădea pe noi, desculți
poate un prunc
va gînguri'ntr-o seară
un vers
de „Proasta aia cu plozi mulți!”
(Florica Bațu-Ichim)
...
După conferința de joia trecută, am vrut să-i scriu o scrisoare Părintelui Savatie. Nu în multe cuvinte, ci doar pentru a-i mulțumi. Pentru lumina, liniștirea și seninătatea pe care ne-au adus-o gândurile-i, atât scrise, cât și rostite. Dac-ar fi s-o scriu acum, după ce-am citit și povestea înduioșătoare a mamei Florica Bațu-Ichim, i-aș mulțumi îndoit. Viața capătă parcă mai mult sens atunci când îți dai seama cât e de valoroasă și ce mare binecuvântare se răsfrânge, clipă de clipă, asupra ta prin simplul fapt că trăiești...