...
Ea zice c-o amuză că toată lumea, până și foști profesori pe care-i întâlnește, o întreabă ce mai face G.[aparent, unii uită s-o întrebe ce mai face ea...]. Eu cred că e mai degrabă obositor decât amuzant să trebuiască să repeți aceeași poezie pe unde mergi, deși, cunoscându-i energia debordantă și firea povestitoare, mi-o imaginez cu zâmbetul până la urechi spunându-le tuturor că în curând se va naște Micul Dar. Dimineață am simțit un fel de durere de spate [nu prea tare și nici de lungă durată] și mi-am spus că nu poate, nu vreau să fie astăzi momentul. De parcă ține de mine și de clipa în care mă simt eu cu adevărat pregătită. Așa se va găsi mereu-mereu câte ceva nou de făcut, altceva de rezolvat etc etc. „Unde nu există Cruce, nu există înaintare!” - așa ne-a spus Pr. Pantelimon astă seară. Prin urmare, Micule Dar, când e vremea, atunci e vremea! C-o fi mâine, c-o fi peste o săptămână, c-o fi - cum a zis și Șandreea - atunci când primăvara e pe deplin înflorită, c-o fi la sau după termenul doctorilor, așteptăm Întâlnirea, îți așteptăm venirea!