mama

...

„Mama este cerul copilului, ea este căldura și hrana, apărarea și mîngîierea, dulceața și lumina, adîncul și înălțimea, tandrețea și despărțirea; într-un cuvânt, Cosmosul întreg, cu întunericul și lumina, căldura și răcoarea, cu stelele căzătoare și apa de dincolo de stele, se prăbușește pentru o vreme în făptura mamei. Această taină se descoperă în toată splendoarea doar pruncului, acestui ghem de lumină și răsuflare alcătuit vreme de nouă luni din sîngele mamei sale, adăpat cu saliva ei, încălzit cu căldura ei, neliniștit de tristețile ei, trezit de așteptarea ei, adormit sub bătăile inimii ei, tresăltînd la bucuriile ei.”

„Mama rămâne legată de copil pînă la moarte, simțind stările și nevoile lui chiar și la distanță, ceea ce face ca iubirea mamei să fie văzută ca o expresie a iubirii supreme pe care nici un copil, oricît de rău, nu a reușit să o stingă.”

(Ieromonah Savatie Baștovoi)