...
Nu știm pentru ce companie lucrează, nici cu ce se ocupă. Cert e însă că ajungem să credem din ce în ce mai mult că a fost trimis acolo pur și simplu ca să destindă atmosfera. De mai multe ori pe zi, minute în șir, prin ferestruica noastră se aud râsete sănătoase de jos [Cele mai sănătoase și lungi râsete pe care le-am auzit eu vreodată!]. Omul râde din toată inima lui, iar noi, concentrate printre zeci de foi care se vor revizuite, ridicăm câteva secunde privirea din monitoare surâzând. Uneori pufnim de-a dreptul, căci râsul lui ni-l provoacă și pe-al nostru. Așa se face că în tot acel vârtej de proiecte-de-predat-ieri, răsare pe nesimțite o rază care ne descrețește frunțile și ne amintește să clipim. Eu nu l-am văzut, dar din spusele Chițibușarelor de la geam e un blondin slab, cârlionțat, hipiot. Așa ți l-ai imaginat și tu, nu-i așa?