...
concluzie dovedită: Iubirea-i cum ți-o construiești și cum de la început o păzești.
Dacă tu nu te-ai raporta așa la mine, nici eu n-aș descoperi atâtea valori-izvoare ale iubirii. Dacă n-ai avea răbdare și îngăduință, dacă nu m-ai mângâia cu priviri blânde și senine, dacă nu m-ai corecta când greșesc, dacă nu mi-ai aminti de lucrurile cu adevărat importante atunci când pe alte cărări rătăcesc, dacă nu ai insista să fac ceva atunci când dau înapoi fără motiv, dacă nu mi-ai spune vorbe din popor, dacă nu mi-ai hrăni visurile, dacă nu ai avea grijă de sănătatea mea, dacă nu ai face haz de necaz când fac vreun pocinog, dacă nu ai fi atât de discret și dacă nu ai proceda cu tact, dacă... infinit de mulți alți „dacă...”. Darul rămâne Dar pentru că mă zorești constant la păzire, pentru că te comporți cu mine așa cum orice băiat ar trebui să se comporte cu o fată și pentru că ești așa cum orice logodnic ar trebui fie față de viitoarea lui soție... La multe, dragă Dar!