...
M-am gândit la tine azi-dimineață. Era aproape șapte; știam că ești ajunsă la lucru, și m-am mulțumit să-ți trimit un mesaj de mulțumire, pe care să-l citești în pauza de masă. [Mie nu-mi place să mi se spună: azi e ziua în care să te gândești la mama, mâine la tata, poimâine la îmbrățișări și săptămâna viitoare la cum să salvezi pământul. Nu cred că ne trebuie zile speciale pentru a le spune celor dragi că-i iubim, nici zile în care să sărbătorim dorul, scrisul, zâmbetele etc. Fiecare zi e cel mai bun prilej de a face toate acestea! Și totuși, azi fiind ziua mamei, am conștientizat mai profund decât de obicei faptul că ea e cea care mi-a dat viață și m-a crescut, și-i datorez respect și recunoștință. Necondiționat...] Când te-am auzit pe seară, erai veselă pentru că primiseși micul nostru dar. Nimic nu valorează cât prezența acolo, știu, dar m-am bucurat că de astă dată nenea poștașu ne-a ajutat mai bine decât m-aș fi așteptat. Îi mulțumesc lui Doamne Doamne și mă bucur că ești!