foto: PhotogrAndra***
tu vezi doar două mâini ținând o ceașcă de ceai verde cu vanilie și un biscuit integral. eu, privind-o, îmi reamintesc acea după-amiază de sâmbătă în care am fost acasă și i-am făcut o vizită neașteptată pianistei dragi... negândindu-te la aroma vanilată, poți să-ți imaginezi o încăpere scăldată în lumină [cu ferestre exact cum îmi doresc să avem și noi când va fi să găsim și să clădim locșorul nostru: mari, uriașe, prin care să năvălească lumina, iar la baza lor o grindă lată pe care să te așezi să citești] și, în jurul unei măsuțe, șapte suflete-prieten împărtășindu-și reciproc bucurii și greutăți trăite în intervalul în care nu se văzuseră. nu-i așa că le vezi fețele surâzătoare de fericire? atunci când mă găsesc în preajma lor trăiesc un sentiment de odihnă și liniștire a inimii care face ca gheața să se topească și să răsară soarele...