...
„Prietenia nu se poate învăța de la nimeni, ci se trăiește ca o pregustare a raiului încă de pe pământ...”
După cum mi le simt, coastele cred că mi-au rămas întregi [deși, după așa strânsă îmbrățișare, mai că s-ar fi putut frânge]. De când ne cunoaștem a fost așa: eu am venit un pas înspre tine și tu zece înspre mine. Eu ți-am scris un rând, tu mi-ai răspuns într-o pagină. Eu ți-am dăruit un măr, tu mi-ai adus un sac. Eu am fost egoistă, tu dăruitoare. Mi-ai fost alături mereu când am avut nevoie. Eu am fost de atâtea și atâtea ori absentă, fizicește departe...
Ești cel mai entuziast copil mare pe care-l cunosc! Pur și simplu, debordezi energie și poftă de viață în jurul tău! Cam rari oamenii aceștia, iar tu ești o sămânță care va crește și-i va molipsi și pe alții de bucuria ei!
„Prietenii, acest dar de mare preț, întotdeauna vin nepoftiți, trimiși fiind de Dumnezeu...” Dincolo de câte putem pricepe, se întâmplă lucruri de nepriceput. Rămânem în mijlocul străzii uluiți, râzând de jocul vieții. „Deci și ție-ți plac narcisele?”