joi, 24 martie 2016

despre cum răsare un mărțișor




...

Atunci când lumina inundă mai bine pereții, noi plecăm de-acasă. Adineauri m-am întrebat ce fac toate cărțile în timp ce suntem plecați. Oare sar pe rând din raft și încep să spună câte o poveste? Hortensia, gazda lor, e o norocoasă! Zebro ascultă, la rându-i, cuminte de pe dulăpiorul de lângă peretele de vizavi. Polarul îl las hibernând, dar, cine știe, poate după ce încuiem ușa de la intrare capătă brusc curaj. Verzulina privește cuminte de lângă ușă, doar îl are vecin pe Micul Prinț. Cea mai nouă veste e că de două zile „și-au scos degetele-afară” semințele de ochiul-boului primite ca mărțișor. Cred că toate florile și cărțile din cameră le-au povestit proaspetelor narcise despre ele...