...
„Car je te l’ai dit, l’ami dans l’homme c’est la part qui est pour toi et qui ouvre pour toi une porte qu’il n’ouvre peut-être jamais ailleurs.”
(Antoine de Saint-Exupéry)
astăzi, după ce dis-de-dimineață am vrut să renunț [dacă nu mi-ai fi amintit că am de dansat, sigur aș fi găsit un pretext îndeajuns de solid să rămân prin preajma sobei] văzând zăpada necontenind afară, eu și Polarul ne-am împachetat și ne-am dus să-i facem o vizită domnului Faulkner. portretului de lângă fereastra uriașă, voiam să scriu. parc-a trecut un secol de când n-am mai fost pe-acolo... aceeași liniște dintotdeauna, cu pași răzleți ai câtorva studenți de la medicină. parc-au fost în altă viață toate zilele din facultate petrecute acolo. parcă m-aș fi întors dintr-un altfel de Erasmus, deși multe grade s-au rotit de atunci. acum, acasă ești tu.
și dacă timpul trece, nu e în zadar. și dacă o să creștem, e spre bine. după îmbrățișarea înrourată cu dor a Hoaței, m-am gândit că poate, la un moment dat, peste ani, o să am șanse la o carieră de descoperitor-de-oameni. deocamdată adun experiență.