miercuri, 20 ianuarie 2016

poveste fără de sfârșit

...

acum trei zile:
[el] - felicitări, nu mai mănânci ciocolată, dar ai descoperit biscuiții negri cu cremă albă!
[ea tace, se știe vinovată] -...

ieri:
[ea, cerșind ceva dulce] - hm, parcă iarăși mi-a scăzut glicemia...
[el, surâzând, caută în geantă, de unde scoate niște ambalaje goale*] -azi am primit Bucuria, și m-am gândit și la tine. uite, am păstrat ambalajele!
[ea, după ce mâncă patru jumătăți de bomboane Bucuria] - am zis că nu mai mănânc ciocolată; dar astea au fost bomboane, nu ciocolată, nu-i așa?
[el râde] -...
[ea] - de ce râzi? 
[el] - păi, de ce-ți poate născoci mintea...

astă-seară:
[el] - o pauză de cinci minute?
[ea] - aș mânca ceva dulce.
[el] - o ciocolată? [deschide sertarul unde are ciocolată dublineză și rupe tableta pentru Ciulinele cel așteptând]
[ea] - și mi-am promis că nu mai mănânc...


*ambalajele ascundeau înlăuntru-le patru jumătăți [trei-sferturi, mai degrabă] de Bucurie.