...
Dragă ochiul-boului,
N-am uitat de ziua ta [doar urmează imediat după a lui Ștrămpănel], dar astăzi m-am transformat într-un melc polar [datorită Polarului]. Am redevenit frigurindă [că nu mai știu dacă mi-e cald, dacă mi-e frig, dacă mi-s picioarele înghețate și mâinile reci, dacă spatele anchilozat ori gâtul înfrigurat...]. Am fost apatică cu toată lumea [pot face asta chiar și fără cuvinte]. N-am mai scos bateria ceasului verde, dar iarăși mi-am mutat postul de lucru de câteva ori [în căutarea unui colț liniștit și pentru a scăpa de bazbuducul nestatornic]. N-am terminat, căci, după cum ți-am spus, de azi-dimineață și până acum am înaintat ca un melc. Îți mulțumesc că ai rămas cutie păstrătoare și mă întorc la traductologie...
cu litere mici,
G.