...
e greu să-ți faci revizie ție însuți, mai greu decât altora. nici măcar cafeaua nu reușește să-ți țină ochii deschiși [două zile am trecut pe varianta cicoare cu lapte, dar azi aveam nevoie de ceva mai... tare].
la amiază a venit Dar-poștașul cu „visul de iarnă” de la Regensburg, și-a fost bucuria dublă: zăpadă în realitate și zăpadă în vedere. după-masă, am dus în spate, abia-abia, ca un melc, câteva sute de cuvinte din Busolă, Moș Goriot și Zbor de noapte... m-am tratat cu pături, haine de urs, polar de la Moș Crăciun, și-am și băut un ceai alb primit din Bavaria și-un apfelstrudel vienez, dar tot n-am reușit să am o stare constantă [nu-s frisoane, că nu sunt răcită, dar e ciudată anomalia asta răzgânditoare ce-mi dă târcoale].