...
dacă de cele mai multe ori la început sunt entuziasmată, când dau de greu devin aricioasă: mă văicăresc în toate felurile posibile. nu am timp, nu mai înțeleg la ce-mi folosește acel lucru, îmi pare total inutil sau dureros [în funcție de context]. ce mai, o adevărată Miorlau [varianta feminină]! în mâncare nu pun mai niciodată sare îndeajuns [de frică să nu fie prea-prea], iar ciorbele arată atât de limpede încât parc-ar fi pentru betegi [bine că mi-a dat Sherlock un răgaz de-un an să-nvăț să gătesc ciorbă de perișoare și ardei umplut], în fiecare zi cer ceva dulce, te-am înnebunit cu îmbetitul hainelor, cu numărătorile, cu răzgândirile, cu necuvintele... la toate astea, tu rămâi răbdător și blând. mă repari acolo unde am rotițe care scârțâie. mă privești cu căldură. îmi aduci flori. mă șlefuiești prin bunătatea ta, prin tot ceea ce ești. eu am o singură calitate: cinci cuvinte, pe care le știi, și pe care mă înveți constant că trebuie să le adâncesc... la multe, dragă Dar!