...
Dacă înainte aveam dubii și mă gândeam că poate te întrebi și tu dacă merită atâta zdroabă pentru câteva ore împreună, acum am înțeles amândoi de ce. Povestea lui stupefiat-nespus prinde contur natural, crește asemenea unei plante căreia-i priește nemăsurat iubirea și grija cu care este ocrotită de grădinar... Pentru mine, e cea mai mare minune care mă face să înțeleg iubirea și să-I fiu constant recunoscătoare lui Doamne Doamne, să vreau să fiu un om mai bun și mai frumos pentru tine, ca astfel să ajung să te merit. Dar, prin tot ceea ce ești, clipă de clipă mă bucurești! Zdroaba a fost cu rost: taina lui cinșpe, bucuria clădirii unui nou vis. [Unul maaaare de astă dată! Și cel mai important, unul spre care ne îndreptăm împreună, doicaunul...]