...
Când o viață întreagă duminica e pentru tine ziua în care te trezești cu drag și cu seninătate pe chip și te primenești pentru biserică, ziua în care la amiază e toată lumea acasă pentru masa în familie pregătită de mama, ziua în care te bucuri de momente neprețuit de calde împreună, e poate normal să se revolte ceva în tine atunci când vezi că unii oameni nu știu să aprecieze această binefăcătoare odihnă de Sus... Recunosc, azi speram să nu-l prea sune nimeni pe Microsoft. Nu pentru literele mele și așa bâiguitoare, ci pentru tristețea că unii parcă n-au altceva de făcut într-o asemenea zi decât să-și instaleze troasoantsancul.
În drum spre casa cu uși autoblocabile, mi s-a făcut foame, așa că mi-am luat un foietaj cu brânză. Și doar când am gustat din el și am văzut că-i cald mi-am dat seama că cineva a stat să-l pregătească pentru mine, deși azi e duminică. Iar tanti cea zâmbitoare care mi l-a vândut, era tot la lucru, deși e aceeași zi pentru toți și fiecare îi are pe cei dragi acasă. Apoi m-am mai uitat câteva secunde în jurul meu și am văzut mașini venind încoace, plecând încolo; autobuze pline cu oameni; taxiuri. Cu alte cuvinte, nenumărați oameni care lucrează duminica pentru confortul celor care se bucură de odihnă. Până acum n-aș fi considerat-o pe tanti care frământă aluatul ăla o eroină, dar acum așa o văd. Și tot așa pe colega ei care încă mai era în spatele tejghelei atunci când la sfârșitul programului meu m-aum dus și am cerut prăjitura cu cremă verde și roz...
Azi am învățat o lecție importantă: trebuie să prețuim duminica!