Dragă „omule cu cârja”,
Știi de ce te iubesc? Pentru că ești credincios și nu uiți nicio clipă de Doamne Doamne. Pentru că ești simplu și nu aștepți laude. Pentru că ești demn și nu te plângi că ți-e greu, chiar dacă ai o cruce nu tocmai ușoară. Pentru că bunătatea ți se revarsă pe chip ca un izvor al bucuriei sufletești. Pentru că îmi întinzi și mie mâna atunci când mă aflu în cumpănă. Pentru că dăruiești fără a pretinde recompense. Pentru că îți iubești aproapele. Pentru că ierți. Pentru că ai răbdare- multă, nemărginită răbdare. Pentru că asculți. Pentru că te bucuri de lucrurile simple. Pentru că ai timp. Pentru că știi să dai sfaturi. Pentru seninătatea ochilor tăi. Pentru căldura sufletească pe care-o răspândești prin îmbrățișări. Pentru că vei rămâne mereu un copil. Pentru că mă înțelegi. Pentru că ești om frumos. Pentru că găsești mereu lucruri frumoase de care să te bucuri. Pentru că nu ți-e rușine cu cine ești. Pentru că lupți zi de zi ca să răzbați. Pentru că nu te dai bătut. Pentru că împarți totul până la ultima firimitură. Pentru că ești vesel chiar și când ești trist. Pentru că ești călător neostenit. Pentru că...te cunosc. Și e de ajuns.
Mulțumesc!
cu drag