...hm! dincolo de țâșpe alergături și „dezolări”, rămân poveștile din scrisori. visurile? nu am renunțat la ele! nici nu voi renunța!!! niciodată! și nici că există gumă de șters care să mă „șteargă” cu totul...
„Nu poți alege întotdeauna ce ți se întâmplă, dar poți alege ca de fiecare dată să ai încredere în Dumnezeu, indiferent de situație.”
(din scrisoarea brașoveană)
„Cel mai drag de la bunica mi-e de iapa Sultana. Îi atâta liniște când îi iau capul în brațe și-mi lipesc obrazul de botul ei! Când îi simt respirația la milimetru distanță! Și ea stă liniștită. Nu se smucește. Parcă aș putea muri acolo, fără să regret, așa stare de bine îmi dă! Și mai o cățea, Ursa, pe care o are de la noi bunica. Mereu când mă vede, sare pe mine. Și eu îi fac dragă-dragă. Că tare dragă îmi e!”
(din scrisoarea piraterească)