Copil drag,
Să mă ierți, te rog, dacă nu am mai apucat să-ți dau vreun semn de gând bun. Nu e nicidecum pentru că te-am uitat, ci pentru că sunt doar un copil mic-mic-mic. În aceste zile încerc să învăț să devin om, simt că se mută cărămizi grele în mine. Fug (și la propriu, și la figurat) încoace și încolo, iar sentimentele nu prea au timp să se scrie ori vorbească - au nevoie de dospit ca să se dumirească. Scrisorile își spun însă povestea mai departe, din ce în ce mai frumos. Tare frumos. Despre fericirea pe care mi-o aduc, doar Bunul Dumnezeu știe...Sper să reușesc să simți și tu măcar parte din sentiment într-o bună zi. În rest, să știi că sunt fericită. Sper că și tu! Sper că te bucuri de ceea ce ai!
cu drag,
Georgi