”-Da, amândoi suferim de aceeași nebunie.”
(despre nume:
(despre nume:
August: nicio precizare, doar că s-ar putea citi și dezlegat.
Lolla: - Iar ești ca o lolă...
- Mulțumesc. Ar trebui s-o iau ca pe un compliment, nu?
- Ești nebună!
- Deci da...Lolla, hmm...îmi place cum sună.
)
-August, dă-mi mâna!
-Nu vreau! Ești o urâcioasă. Nici măcar nu ți-ai luat ochelari de soare.
-Fiindcă am uitat...de fapt, n-am găsit unii să-mi placă. De ce ții neapărat să mă faci să mă simt prost?
-Și o mincinoasă pe deasupra. Ce ar zice lumea dacă ne-ar vedea de mână?
-Asta era! Eu cred că te-ar compătimi și ar zice: ”Bietul August, tocmai cu nebuna asta...”
-Și ție ți-ar conveni, nu?
-Atâta timp cât tu n-ai avea nimic împotrivă...
-Bine tu Lolla, chiar așa?
-Nu chiar. Poate s-ar rezuma la: ”Bietul August, tocmai cu țicnita care poartă fuste de vară cu flori cu șosete pufoase de iarnă.”
-Lolla, încetează cu copilăriile! ...Și plouă, tu chiar nu vezi?
-Am umbrela ruptă.
-Tipic. Nu înțeleg de ce cari mereu chilipiruri după tine.
-Nici eu de ce îți place ție atât de mult să critici ceva ce nu ai.
-O să răcești, vino mai repede!
-Vreau să merg cu pași mici. Lasă-mă să mă bucur de ploaie...
-Lolla, te îmbolnăvești!
-Și August o să vină în vizită la mine, eventual cu daruri albe de pe câmp pentru borcane, și atunci lumea o să zică: ”Bietul August, l-a înnebunit asta și pe el...”
-Lolla, dă-mi mâna!
-Lumea, nu eu. Nu vezi că sunt udă leoarcă? Cum să zic așa ceva?